Andrei Negoiţă Zagorodnâi - medicul care vindecă oamenii prin film
Regizorul SCRUM este o gură de oxigen în peisajul rarefiat al cinematografiei din România. Andrei Negoiţă Zagorodnâi s-a născut la Iași, pe 21 mai. După studiile primare şi gimnaziale, pe care le-a urmat - cu un interludiu la Şcoala locală de Muzică - la Bârlad (jud. Vaslui), a absolvit în 1987 Facultatea de Medicină, la Universitatea Grigore T. Popa din Copou.
A fost medic rezident (1987-1990), apoi medic generalist (1990-1993) la Bârlad. Mijlocul anilor ’90 l-a văzut peste Ocean, acolo unde a fost medic în cercetare (1997-2005) în Cardiologie Intervenționistă la spitalele: Cardiology Research Foundation George Washington Hospital (Washington, DC), Lenox Hill Hospital (Manhattan, New York) și Columbia University (Manhattan, New York).
În anul 2000, sub efectul durabil al unui film-cutremur văzut în tinereţe, Andrei Negoiţă Zagorodnâi ia o decizie care îi schimbă viaţa: se înscrie la cursurile de zi ale Școlii de Arte Vizuale (School of Visual Arts - SVA, Manhattan, New York), unde studiază realizarea filmelor (regie) și cinematografie, absolvind în 2005.
Ca student, semnează mai multe scurtmetraje selectate şi premiate la festivaluri internaţionale (Die Hard Kitch, Die Hard Kitch Rapsody, Victoria's Secret şi Tight Rope Dancer). Filmul său de absolvire, Wrong Track, este ecranizat în două festivaluri de film din România: Anonimul - Festival Internațional de Film Independent (Sfântu Gheorghe) și DaKINO, Festival Internațional de Film (Bucureşti).
Revine în ţară pentru a face „filme care spun o poveste“, din convingerea că în România poveştile sunt omniprezente, ca nicăieri într-o lume pe care a bătut-o în lung şi în lat.
În 2015, intră în conştiinţa publică prin filmul „7 CUVINTE“, care spune povestea marelui duhovnic român Gheorghe Calciu Dumitreasa, biruitorul moral al comunismului.
Are dublă cetăţenie (română şi americană), iar în Statele Unite are domiciliul în Santa Rosa, California.
Ideea de a deveni regizor mi-a venit în anul 4 la Medicină.
![]()
![]()
Era 1984, când am văzut un film care mi-a răsturnat toate ideile despre viaţă şi despre lume: Sezon de pace la Paris, o coproducţie franco-sârbească. Un film celebru, cu buget redus, însă în care setea de viaţă trecea prin uşile cinematografului.
Am ieşit de la film cu un prieten al meu, tot student la Medicină, am intrat din nou, l-am văzut încă o dată cap-coadă, după care ne-am oprit în gara Nicolina, am luat două bilete către Costineşti şi ne-am amânat toată sesiunea. Prima dată când făceam asta. Atunci mi-am dat seama de impactul filmului. În patru ore, viaţa ţi se poate schimba.
Filmografie
Am plecat în America să fac regie de film. Ăsta a fost scopul.
![]()
![]()
Nu am plecat pentru o viaţă mai bună, chiar dacă salariul în România era mizerabil. Două plinuri de benzină, cam ăsta era salariul unui doctor. Dar nu asta a fost motivaţia. Am vrut să fac regie de film. (...) Ca medic, pot spune că regia de film este o psihiatrie generalizată, la nivel naţional.