de Pr. Nicolae Tănase
Acest fenomen al Văii Screzii nu a plecat de la nici o idee, oricât de ciudat ar putea suna sau oricât de greu este de crezut. Adică s-a făcut din necesitate, din nevoie. Dacă, totuşi, a fost o idee, a fost ideea lui Ioan Alexandru, de a lupta contra avortului. Care idee a venit după ce el s-a întors, în mai 1990, de la Oslo, de la un Congres Internaţional pentru Drepturile Copilului Nenăscut. Atunci, el a spus: “Şi copiii români nenăscuţi trebuie să aibă drepturi”. Astfel că am luptat contra avortului.
Lupta ne-a adus 13 copii într-o zi, 86 într-un an, şi a trebuit să facem ceva cu ei. Fără să ne dăm seama că dacă spui: “Nu omorî!”, îţi vor pune copilul în braţe. Fără să credem că cineva poate să renunţe la propriul copil. Dar au renunţat. De ce? Pentru că tata, mama, bunicul, prietenul, soţul s-a opus.
Şi atunci, vrând-nevrând, am început această misiune de viaţă.
La început, copiii veneau din spital, unde noi duseserăm lupta. Acum vin din toată ţara, şi nu mai vin pentru că ne ducem noi după ei. Ci vin pur şi simplu, pentru că au auzit mamele care renunţă, sau cele care se luptă să ţină copiii… Noi nu putem înţelege ce înseamnă pentru o mamă să facă un avort sau să lase copilul. Înseamnă o dramă. Cu toate acestea, o face. De ce? Pentru că toată lumea e împotrivă: soacră, mamă, tată, soră, verişoară, prietenă, soţ, concubin. Săraca, ce să facă? Lasă copilul. Sau omoară copilul. Dacă lasă copilul, îl mai poate recupera. Dar dacă îl omoară, nu îl mai poate recupera vreodată.
Propaganda pentru viaţă a trebuit, aşadar, să fie concretizată în ceva: alternativa la avort. Aşa a pornit fenomenul din Valea Screzii. Din nevoie. Să ţii 13 copii într-o maşină încălzită, în noiembrie, nu e ideal. Nici să constate Poliţia Sanitară că nu ai gresie, faianţă, să îi ţii nu e prea bine. Nu aveam nimic la data aceea. A trebuit să tratăm lucrurile oricum ne-am priceput.
După care s-au schimbat lucrurile: a început să ne placă, aşa că am început să facem. Dacă am în-ceput să facem, nu am mai putut da înapoi. În momentul acesta, nu mai putem da înapoi. Decât dacă România îşi rezolvă marile probleme.
Iar avortul este baza tuturor nenorocirilor României.